Apariţia şi evoluţia poliţiei transporturi în România este strâns legată atât de cea a celorlalte structuri ale poliţiei cât şi de dezvoltarea căilor de comunicaţie din ţara noastră, care au luat avânt în partea a doua a secolului XIX, ca de altfel în cea mai mare parte a Europei, simţindu-se nevoia unor legături comerciale sigure şi rapide între vestul continentului şi partea răsăriteană a acestuia şi mai departe spre orient.
În Principatele Unite prima cale ferată, ce făcea legătura între Bucureşti şi Giurgiu, a fost inaugurată în anul 1869 dar în Ardealul aflat sub ocupaţia Austro-Ungară exista deja o reţea de căi ferate relativ dezvoltată pentru acea vreme.
Cu trecerea timpului şi cu dezvoltarea economico-socială a ţării, reţeaua de căi ferate se măreşte continuu, de asemenea şi traficul de mărfuri şi călători pe fluviul Dunărea, în special după primul război mondial, iar odată cu mărirea numărului de călători şi a volumului de marfă transportată apare şi nevoia de protecţie a acestora. Astfel în anul 1929 apare regulamentul pentru serviciul de poliţie la punctele de frontieră, în porturi şi gări iar în anul 1936, la solicitarea Regiei Autonome a Căilor Ferate, se înfiinţează prima Legiune de jandarmi CFR care a adus în afara veniturilor suplimentare încasate de aceasta şi o schimbare evidentă de ordine şi disciplină impusă călătorilor. În anul următor apare Legea 118 de exploatare şi de poliţie a Căilor Ferate Române, având un capitol aparte privind constatarea infracţiunilor de către Poliţia căilor de comunicaţie în gări şi în porturi, iar în anul 1941, odată cu reorganizarea poliţiei şi jandarmeriei, apare Regulamentul asupra serviciului poliţienesc pe teritoriul rural având capitol distinct – Poliţia Căilor Ferate - cu subcapitole precum Poliţia în staţiunile de cale ferată, Patrulele flotante pe trenurile de călători şi marfă, legiunea de jandarmi CFR fiind organizată în sectoare, secţii, posturi fixe, posturi mobile şi echipe flotante pentru trenuri.
După al doilea război mondial infracţiunile comise pe trenurile de călători şi în special pe cele de marfă au crescut continuu, miliţia nou înfiinţată nereuşind să facă faţă acestora, apărând adevărate bande organizate de hoţi care devalizau vagoanele de marfă în condiţiile în care după război calea ferată era principala cale de comunicaţie a ţării, reţeaua de drumuri fiind aproape complet distrusă.
În anul 1981 apare Decretul 280 privind unele măsuri pentru prevenirea producerii de pagube în domeniul transporturilor feroviare, fiind înfiinţată la nivelul Inspectoratului General al Miliţiei „Brigada de Miliţie Transporturi” cu structuri corespunzătoare la cele 8 regionale de cale ferată care în timp au suferit diferite transformări începând de la servicii, servicii independente, direcţii regionale şi mai apoi inspectorate de poliţie transporturi.
Începând cu anul 1990 activitatea de transport a mărfurilor şi călătorilor pe calea ferată înregistrează o diminuare, România traversând o perioadă de transformări economico-sociale deosebite determinate de economia de piaţă şi mai apoi de integrarea în Uniunea Europeană, poliţia transporturi trecând prin ample transformări, ca de altfel şi structura Ministerului Transporturilor, unde au apărut companii, societăţi naţionale şi societăţi comerciale de transport cu capital de stat sau privat.
Prin ordin al ministrului de interne, în anul 2003, Poliţia Transporturi a fost restructurată prin desfiinţarea celor 8 inspectorate de poliţie transporturi ce funcţionau la nivelul regionalelor CFR, subunităţile de poliţie rezultate intrând în structura inspectoratelor judeţene de poliţie iar în cadrul Direcţiei Poliţiei Transporturi din IGPR rămânând 3 servicii – Serviciul de poliţie transporturi feroviare, Serviciul de poliţie transporturi aero-navale, Serviciul de poliţie transporturi pentru siguranţă publică şi protecţia călătorilor şi un Compartiment de analiză-sinteză şi secretariat, acestea având competenţă generală, potrivit legii, de a organiza şi coordona activitatea de asigurare a ordinii şi liniştii publice, de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a avutului public şi privat, de prevenire şi descoperire a infracţiunilor în sistemul transporturilor feroviare, navale şi aeriene.
În contextul Strategiei de modernizare a Poliţiei Române pentru perioada 2005 – 2008 s-a elaborat Concepţia de reorganizare a Poliţiei Transporturi prin care s-a aprobat reînfiinţarea structurilor la nivel regional ale poliţiei transporturi (8 Secţii Regionale de Poliţie Transporturi), sub directa coordonare a direcţiei, cu un efectiv total de peste 1800 cadre.
Aceste structuri şi-au dovedit eficienţa, în timp urmărindu-se sporirea competenţelor asupra tuturor domeniilor de activitate ale Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Acest efectiv acţionează prin mijloace specifice pe circa 11380 km de cale ferată, 1253 staţii căi ferate, 50 depouri de locomotive, 120 revizii de vagoane, 1842 trenuri care circulă zilnic, o reţea compusă din 1690 km căi navigabile din care 1075 km Dunărea internaţională, 91 km căi
navigabile artificiale în care sunt integrate 35 de porturi, din care 3 maritime, inclusiv Portul Constanţa – al treilea ca mărime din Europa având în vedere suprafaţa acvatoriului şi porţiunea de uscat acoperită, precum şi o reţea de 17 aeroporturi, din care 8 deschise traficului internaţional de mărfuri şi călători, toate acestea făcând parte dintr-o infrastructură publică de transport ce ocupă locul IV în Europa dacă nu ţinem cont de ţările din fosta Uniune Sovietică. De remarcat este faptul că de-a lungul evoluţiei sale poliţia transporturi a fost o unitate specializată, într-un domeniu sectorial, fapt prevăzut de altfel şi în art. 4 din Legea 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.
În cursul anului 2009, la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia Poliţiei Transporturi s-a transformat în Serviciul Transporturi. Datorită volumului mare de activităţi desfăşurate cât şi a efectivelor subordonate, începând cu 06.07.2011 Serviciul Transporturi a devenit Direcţia de Poliţie Transporturi care are în structură trei servicii de poliţie Transporturi: Serviciul de Transporturi Navale; Serviciul de Transporturi Aeriene şi Serviciul de Transporturi Feroviare.
Procesul de redefinire a comunităţii europene, ce a urmat desfiinţării blocului comunist, dezintegrarea Uniunii Sovietice şi extinderea instituţiilor euro-atlantice cu noi membrii din Europa Centrală şi de Est a dus la apariţia necesităţii integrării cât mai rapide a ţării noastre în acest proces care să ţină cont de evoluţia coridoarelor europene de transport feroviar şi rutier precum şi de viitorul coridor fluvial marcat de legătura dintre Oceanul Atlantic şi Marea Neagră prin Rin şi Dunăre, ce vor traversa România, făcând imperios necesară asigurarea siguranţei acestora, lucru ce nu se poate realiza decât prin organizarea unei poliţii transporturi eficiente care să asigure în bune condiţiuni căile şi mijloacele de transport.
