„Este un moment foarte important. Simbol al suveranităţii statale şi simbol al unei arme (sau corp profesional), originea steagului este evident militară. Un drapel este un simbol sacru. E îndeajuns să ne amintim de jertfele strămoşilor noştri şi ce reprezenta capturarea în luptă a unui steag al inamicului. Steagul roman se numea vexillum şi de aici i s-a zis simbol vexilologic. Cel mai vechi steag cunoscut al nostru este cel dacic, deopotrivă mândria şi spaima antichităţii. Este vorba de vestitul cap de lup.”

Drapelul Agiei era confecţionat din mătase de culoarea galben-crem şi avea dimensiunile 2,1 m x 2,4 m, prăjina având 3,6 m. Pe o faţă se afla un chenar de aur cu o ghirlandă de asemenea din aur. În interiorul acesteia se afla o acvilă cruciată neagră, care se sprijinea pe un munte verde. Ghirlanda este timbrată cu o coroană regală, iar în spatele ei se încrucişează: tuiuri, drapele, buzdugan, stindarde, lănci, săbii, puşti, topoare, tobe.

Sub acvilă se afla următoarea inscripţie scrisă cu caractere chirilice:

,,Făcutu-s-au acest steag al Agiei la petrecerea domnilor dintre pământeni ai Ţării Româneşti de Măria Sa Grigorie Ghika voevod, cu anii 1822, prin epistasia dumnealui vel Aga Mihăiţă Filipescu’’.

Sub inscripţie se afla o balanţă, iar în colţurile de sus ale steagului erau simbolizate luna şi soarele. Pe cealaltă faţă a drapelului sunt reproduse aceleaşi obiecte, cu excepţia interiorului ghirlandei, care înfăţişează scena Bunei Vestiri.

Primul sediu al Agiei Bucureştilor – Casa lui Păun Işlicarul de pe Podul Târgului de Afară (Calea Moşilor/ str. Bazaca), astăzi, la magazinul Cocor. Aici era Agia în 1822.

Prin importanţa şi semnificaţiile sale, evenimentul consemnat acum 192 de ani, constituie un moment de referinţă în istoria Poliţiei Române. Înmânarea acestui steag al Agiei legalizează funcţionarea instituţiei Poliţiei Române.
Prin Regulamentele Organice din anul 1831, Agia a devenit Poliţie şi s-a creat Poliţia din Capitală, atribuţiile fiind apropiate de cele actuale (ordinea, paza oraşului în timpul nopţii şi păstrarea liniştii, supravegherea tuturor persoanelor care intrau în oraş).
Începând cu Legea de organizare a poliţiei emisă în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, urmată de Legea lui Vasile Lascăr şi de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului, competenţele poliţiei au fost extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.
În prezent, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt legiferate de Legea nr. 218 din 23.04.2002. Astfel, Poliţia Română este în prezent „instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii”.


DE ZIUA POLIŢIEI ROMÂNE, LA MULŢI ANI TUTUROR POLIŢIŞTILOR!