Poliția Română

Campanie a Guvernului României

Sursa: https://dri.gov.ro/w/programe-si-strategii/campanie-a-guvernului-romaniei-raportarea-incidentelor-antisemite-discriminatorii-xenofobe-radicalizate-si-motivate-de-ura/

Indiferent că suntem la școală, luăm masa în oraș, mergem pe stradă, suntem la locul de muncă sau navigăm pe internet, este important pentru fiecare dintre noi să avem parte de un mediu sigur: să fim acceptați așa cum suntem. Acesta este un drept fundamental al omului.

Din păcate, în realitate, oamenii ajung să fie agresați fizic și psihic, excluși, jigniți, pentru că sunt diferiți într-un fel sau altul. Chiar și în mediile sigure și inclusive, pot apărea incidente care afectează sentimentele de apartenență și siguranță ale unei persoane.

Radicalizare, manifestările și incidentele antisemite, discriminatorii, xenofobe, și motivate de ură reprezintă manifestări sociale și individuale caracterizate prin ostilitate, prejudecăți sau agresiune îndreptate împotriva unor persoane sau grupuri de persoane, pe baza identității lor etnice, religioase, culturale sau orice alte criterii prevăzute de legislația națională în vigoare. Acestea pot include acte de violență fizică, discurs de ură, propagandă extremistă, distrugere a simbolurilor culturale și religioase (vandalism) sau excludere socială și au scopul de a intimida, marginaliza sau provoca suferință. Ele subminează principiile egalității, diversității și drepturilor fundamentale ale omului, contribuind la polarizarea socială și apariția sau alimentarea conflictelor intercomunitare.

Din păcate, din numeroase motive, astfel de incidente sunt sub-raportate de victime și, implicit, sub-înregistrate de autorități. Acest lucru face dificilă obținerea unei imagini a problemei care să fie reală și concretă, iar accesul efectiv la justiție rămâne o provocare critică pentru victime.

Eșecul autorităților de a investiga în mod eficient manifestările antisemite, rasiste, xenofobe și motivate de ură are un efect dăunător asupra victimelor, asupra comunității din care fac parte și asupra societății în general.

Pentru a fi eficient, răspunsul organismelor competente în prevenirea și combaterea incidentelor antisemite, rasiste, xenofobe și motivate de ură trebuie să se bazeze pe dovezi și pe date oficiale. Creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la incidentele antisemite, rasiste, xenofobe și motivate de ură, înregistrarea acestor incidente, măsurile de încurajare a raportării de către victime, precum și monitorizarea continuă vor ajuta la expunerea mai detaliată a amplorii problemei, permițând factorilor de decizie să identifice răspunsuri adecvate.

Orice acțiune, act, omisiune, manifestare, faptică sau verbală, îndreptată împotriva unei persoane sau împotriva unei categorii de persoane aleasă pe baza unei caracteristici personale, reprezintă incident motivat de ură sau prejudecată. Gravitatea acestora poate varia de la incidente minore până la infracțiuni.

Trebuie să înțelegem că incitarea la discriminare, ură, intoleranță, nu face parte din discursul protejat. Aceste forme de exprimare încalcă demnitatea umană depășesc limitele libertății de exprimare, și reprezintă chiar o încălcare gravă a acestora.

Discursul incitator la ură reprezintă orice tip de expresii care incită, promovează, răspândesc sau justifică violența, ura sau discriminarea împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane sau care le denigrează, din cauza caracteristicilor sau statutului lor personal real sau atribuit.

Cade în sarcina organelor judiciare competente (procuror, instanță de judecată), precum și a organelor administrative care au atribuții jurisdicționale (Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării) să stabilească răspunderea făptuitorului unui incident motivat de ură. Dacă organele judiciare sau cele administrative constată că incidentul raportat atrage o altă formă de răspundere, acestea vor transmite acel incident spre analiză și soluționare organului competent.

Forme pe care le îmbracă ura:

Antisemitismul reprezintă atât percepția referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești sau lăcașurilor lor de cult.

Antițigănismul reprezintă percepția referitoare la romi exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva romilor, îndreptate împotriva romilor ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor, organizațiilor neguvernamentale, liderilor comunităților rome sau lăcașurilor lor de cult, tradițiilor şi limbii romani.

Holocaustul reprezintă persecuția sistematică sprijinită de stat şi anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum şi de aliații şi colaboratorii săi din perioada 1933-1945. De asemenea, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, o parte a populației roma a fost supusă deportării şi anihilării.

Negarea Holocaustului este o expresie a antisemitismului. Poate îmbrăca diverse forme, între cele mai frecvente fiind: eforturi intenționate de a scuza sau minimaliza impactul Holocaustului sau a elementelor sale principale, inclusiv colaboratori și aliați ai Germaniei naziste; minimalizarea numărului victimelor Holocaustului, în contradicție cu informațiile și datele care provin din surse credibile; încercări de a susține că evreii și-au cauzat propriul genocid; declarații ce prezintă Holocaustul ca fiind un eveniment istoric pozitiv; încercări de a dilua responsabilitatea pentru înființarea de lagăre de concentrare și exterminare, concepute și operate de către Germania nazistă, prin învinovățirea altor țări sau grupuri etnice.

Xenofobia reprezintă o atitudine, o prejudecată sau un comportament ce respinge, exclude și adesea defăimează o persoană sau un grup, pe baza percepției că aceștia sunt intruși sau străini în comunitate, societate sau raportat la identitatea națională. O infracțiune bazată pe xenofobie reprezintă o încălcare penală, motivată de discriminare, ostilitate sau prejudecată față de anumite persoane, din cauza originii, naționalității sau etniei lor reale sau percepute.

Discursul instigator la ură se referă la incitarea şi încurajarea urii, discriminării sau ostilității față de o persoană, pe baza unor prejudecăți împotriva persoanei respective din cauza unei anumite caracteristici, de exemplu etnia, religia sau orientarea sexuală a acesteia.

Incitarea la violență, ură sau discriminare reprezintă incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA se pedepsește în România cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Radicalizarea reprezintă procesul de adoptare a unor idei din ce în ce mai negative despre un anumit grup de persoane, idei care justifică acțiuni violente îndreptate împotriva acestora.

Radicalismul și extremismul caracterizează o politică intolerantă, nedemocratică, discriminantă, având frecvent caracterul de fanatism, naționalism, exercitat de unele grupări fundamentaliste.

Aderarea la o organizație cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizații având acest caracter. Organizație cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob este orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violența pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, incitarea la xenofobie, recurgerea la violență pentru schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice, naționalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mișcările politice, asociațiile şi fundațiile, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990.

Răspândirea, vânzarea sau confecționarea de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Simbolurile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe sunt drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepțiile sau doctrinele fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

Ce facem dacă suntem victima antisemitismului, rasismului, xenofobiei și a faptelor motivate de ură

Gravitatea acestor manifestări poate varia de la incidente minore până la incidente grave care intră sub incidența legii penale.

În România, începând cu anul 2000, a fost adoptată o legislație antidiscriminare care te protejează de efectele discriminării.

Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Discriminarea îmbracă mai multe forme: discriminare directă, indirectă, multiplă, hărțuirea, victimizarea, dispoziția de a discrimina.

Organismul jurisdicțional căruia ne putem adresa în cazul în care suntem victima unei forme de discriminare este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

CNCD autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării. Este garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării. Monitorizează, mediază, investighează și sancționează faptele de discriminare. Soluțiile sale pot fi contestate în instanță.

Pentru a sesiza CNCD trebuie să depui o Petiție, în decurs de 1 an de la data la care ai fost victima unei fapte de discriminare sau de la data la care ai aflat de aceasta. Trebuie să ai cât mai multe date despre persoana care te-a discriminat, să ai dovezi. Nu ai nevoie de avocat pentru a depune o Petiție la CNCD.

Petiția în care sesizezi fapta de discriminare a cărei victimă ai fost sau la care ai fost martor trebuie să conțină datele tale de identificare (nume, prenume), adresa de corespondență.
În cuprinsul Petiției trebuie să expui detaliat faptele, împrejurările, data la care s-au întâmplat, martorii și dovezile pe care le ai.
Trebuie să indici motivul pentru care consideri că ai fost discriminat sau ai asistat la o faptă de discriminare (de exemplu: etnia, naționalitatea, sexul, vârsta, orientarea sexuală etc.). Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, enumeră pe larg aceste motive).
Trebuie să oferi cât mai multe date și informații despre persoana pe care o acuzi de discriminare: nume, prenume, adresă.
Trebuie să prezinți și să trimiți/indici probele (dovezile) relevante pentru susținerea constatării faptelor de discriminare.
Trebuie să semnezi Petiția chiar dacă o trimiți pe email pentru a atesta că îți însușești Petiția. Pentru mai multe detalii puteți consulta site-ul CNCD.

Procedura în cadrul CNCD presupune înregistrarea Petiției, citarea părților, audierea, deliberarea și redactarea și transmiterea hotărârii adoptate.

CNCD poate decide aplicarea unui avertisment în cazul faptelor de gravitate redusă și reprezintă o „atenționare verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.”

În cazul faptelor grave, CNCD sancționează cu amendă contravențională între 1.000 și 30.000 de lei o faptă discriminatorie împotriva unei persoane fizice, iar dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate, amenda poate avea o valoare între 2.000 și 100.000 de lei.

Constituie contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități şi legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Infracțiunile motivate de ură

Antisemitismul, xenofobia, discriminarea, radicalizarea, intoleranța și discursul instigator la ură reprezintă manifestări care pot degenera în infracțiuni motivate de ură.

Prin infracțiune motivată de ură vom înțelege orice faptă prevăzută de legea penală ca infracțiune comisă de autor din prejudecată. Astfel, o sferă largă de infracțiuni – cum ar fi omorul violul, lovirea, distrugerea - pot deveni infracțiuni motivate de ură atât timp cât autorul a acționat din prejudecată.

Ce putem face dacă suntem victima sau martorul unui astfel de incident în forma sa cea mai gravă?

Antisemitismul, discriminarea, rasismul, xenofobia, prejudecata - toate acestea sunt încă comune. Poți suferi mult din cauza acestora, fizic, emoțional și chiar material. Este o situație complexă, stresantă în care, de multe ori nu știi ce să faci. Victima este afectată.

Infracțiunile sunt fapte deosebit de grave, comise de oameni, cu vinovăție și care afectează, direct sau indirect, alte persoane.

Infracțiunile motivate de ură au loc atunci când făptuitorul le săvârșește fiindcă are anumite prejudecăți în legătură cu rasa, etnia, naționalitatea, limba, religia, genul, orientarea sexuală, opinia, apartenența politică, convingerea, averea, originea socială, vârsta, dizabilitatea, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA a victimei ori pentru alte împrejurări de același fel.

Infracțiunile motivate de ura față de anumite persoane sau grupuri pot scinda efectiv societatea și, în consecință, ne confruntăm cu violențe cu impact nu numai asupra victimei, dar și asupra grupului cu care victima se identifică.

Așadar, mesajul este transmis de făptuitor nu doar victimei sale, ci și întregii comunități din care aceasta face parte.

● Victimele sunt persoanele afectate de comiterea infracțiunilor fie fizic (impact asupra corpului lor), fie moral (impact la nivel mental/psihic), fie material (impact financiară). În unele situații, victimele pot fi afectate simultan fizic, moral și material.

Victimele infracțiunilor motivate de ură au aceleași drepturi ca și victimele oricărei infracțiuni.

RAPORTAREA infracțiunilor motivate de ură

Dacă tu ești victima unei infracțiuni motivată de ură sau dacă tu crezi că ești victima infracțiuni motivată de ură /
Dacă tu ai fost martor la comiterea unei infracțiuni motivată de ură sau dacă tu crezi că ai fost martor la comiterea unei infracțiuni motivată de ură:

- sună la 112 chiar înainte de a formula o plângere oficială și prezintă cu cuvintele tale ce s-a întâmplat; dispecerul îți va pune o serie de întrebări legate de identitatea ta, a persoanelor implicate etc.; este important să răspunzi acestor întrebări.

- poți comunica ce s-a întâmplat direct, verbal sau în scris, unui polițist într-o secție de poliție sau unui procuror de la unitatea de parchet din zona în care te afli; polițistul sau procurorul îți vor adresa o serie de întrebări la care este important să răspunzi.

- poți transmite autorităților ce s-a întâmplat și prin servicii poștale (poșta clasică sau firmă de curierat), prin poșta electronică (email), prin fax; pe lângă descrierea incidentului, oferă cât mai multe detalii autorităților despre tine: nume, prenume, domiciliu, un număr de telefon valabil la care poți fi contactat).

În cazul în care autoritățile stabilesc că incidentul sesizat de tine întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, odată cu înregistrarea sesizării/plângerii tale trebuie să știi că, în principiu, a fost deschis un proces penal. Procesul penal începe obligatoriu cu cercetarea penală (investigația) și se poate continua cu faza judecății (procesul în instanță).

Polițistul este persoana căreia îi vei raporta faptul că ai fost victima/martorul unei infracțiuni motivate de ură. Te va ajuta să formulezi plângerea/denunțul și își va cere să dai o declarație. Declarația cuprinde versiunea ta despre modul în care s-au comis faptele vătămătoare. Dacă ești audiat ca martor, ți se va cere să depui un jurământ înainte de a da declarație. Polițistul va strânge probe cu privire la incidentul pe care l-ai sesizat. Polițistul îl va audia și pe cel bănuit de comiterea faptei. La finalul investigației, polițistul trimite dosarul unui procuror.

Deci, polițistul este cel care strânge probele și, pe baza lor, propune procurorului fie ca dosarul să se închidă, fie ca dosarul să fie trimis în fața unui judecător care să decidă condamnarea infractorului.

Cercetarea este făcută de un polițist a cărui activitate este supravegheată îndeaproape de un procuror. Toate demersurile acestora se consemnează și sunt adunate în dosarul de cercetare penală.

Procurorul este persoana care verifică munca desfășurată de polițist și decide dacă va trimite cazul unui judecător (deci cel care va formula o acuzație). Procurorul poate da sfaturi polițistului cu privire la modul de strângere a probelor. Poate decide, pe baza probelor, să închidă cazul sau că nu există interes în continuarea cercetărilor, în temeiul unor criterii cuprinse de lege. Soluțiile procurorului trebuie motivate și ți se vor aduce la cunoștință. Susține acuzația formulată în fața unui judecător prin prezentarea probelor de vinovăție și explicând modul de comitere a faptelor. Poate cere unei instanțe superioare rejudecarea cazului.

Deci, procurorul este singurul care decide, după terminarea cercetării penale, pe baza probelor din dosar, dacă trimite cazul tău în fața instanței de judecată (adică judecătorului) pentru pedepsirea făptuitorului.

Judecătorul este cel care ascultă părțile (inculpatul – cel împotriva căruia procurorul a formulat o acuzație; persoana vătămată – cel care a suferit un prejudiciu de orice fel prin infracțiune; partea civilă – persoana vătămată care a cerut să fie despăgubită) și martorii (persoane care descriu ce au văzut, auzit sau dețin alte informații despre faptele cazului) și pe procuror și decide dacă în cauză poate stabili vinovăția celui acuzat de procuror și sancțiunea aplicabilă. Judecătorul poate ajunge și la concluzia că cel acuzat nu este vinovat și va dispune achitarea (absolvirea de acuzație). În formularea unui verdict, judecătorul se poate folosi și de alte probe (înscrisuri, expertize etc.). Hotărârile judecătorești se redactează în scris, se motivează și se comunică părților.

Toți acești profesioniști vor sta de vorbă cu tine. E o situație dificilă, trebuie să vorbești despre ce ți s-a întâmplat cu persoane pe care nu le cunoști, emoțiile și sentimentele pe care le simți sunt absolut normale.

Procedurile care se desfășoară pot să te copleșească dar este important să știi că:

autoritățile îți pot oferi ajutor imediat: protecție, cazare, sprijin medical, consiliere psihologică;
poți beneficia de asistență juridică gratuită printr-un avocat desemnat din oficiu;
ai dreptul să fii asistat de un avocat ales de tine încă dinainte de a decide că vei formula o plângere;
dacă nu înțelegi sau nu poți comunica bine în limba română ai dreptul la un interpret gratuit;
pe tot parcursul procesului penal, indiferent de faza în care se află, ai dreptul să fii informată cu privire la drepturile tale, cu privire la dosar, cu privire la activitățile desfășurate de autorități în cadrul cercetării;
ai dreptul să propui probe;
ai dreptul să ridici excepții (adică să sesizezi aspecte sau incidente care țin de procedură și nu de cauza în sine) și să pui concluzii (adică vei prezenta instanței de judecată opinia ta argumentată despre faptă);
poți formula și alte cereri, în scris;
ai dreptul să studiezi dosarul;
ai dreptul să apelezi la un mediator; (pentru a evita un proces judiciar, poți recurge la o persoană abilitată, numită mediator, care va favoriza stabilirea pe cale amiabilă a felului în care vei fi despăgubit de autorul faptei vătămătoare);
ai dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit (daunele suferite pot fi materiale sau morale);
ai dreptul să ataci hotărârile procurorului sau judecătorului dacă tu crezi că acestea sunt netemeinice și nelegale;
pe tot parcursul procesului penal ai dreptul să fii însoțită de o persoană de încredere aleasă de tine;
ai obligația de a te prezinta de fiecare dată când organele judiciare te cheamă;
ai obligația de a comunica autorităților orice schimbare a adresei tale.

Din păcate, de multe ori, victima unei infracțiuni motivată de ură va alege să nu sesizeze autoritățile din diferite motive: consideră că incidentul este neimportant sau minor, că este ceva normal, că autoritățile vor minimaliza gravitatea incidentului, că procedurile sunt birocratice.. De asemenea, victimei îi este efectiv rușine și nu vrea să se afle ce i s-a întâmplat, sau se teme că agresorul se va răzbuna.

Pentru informații suplimentare vă recomandăm să vizitați site-ul Ministerului Public la secțiunea: Drepturile victimelor infracțiunilor

https://www.mpublic.ro/sites/default/files/DOC/victimeinfractiuni/drepturi_victime.html#/

De ce este important să raportăm o infracțiune motivată de ură sau un incident motivat de ură?

După cum am subliniat și mai sus, incidentele motivate de ură și infracțiunile motivate de ură sunt sub-raportate. Este necesar ca autoritățile să aibă date cât mai aproape de realitate pentru a înțelege pe deplin magnitudinea problemei, astfel încât să poată lua deciziile corecte pentru ca tu, un membru al familiei tale, un prieten al tău să nu devină următoarea victimă. Fiecare sesizare construiește o imagine a ceea ce se întâmplă cu adevărat. Fără ca autoritățile să cunoască amploarea acestor incidente, nu poate opri ca acestea să se întâmple ție sau altcuiva.

Incidentele antisemite, rasiste, xenofobe și motivate de ură creează frică și umilință. Raportarea incidentelor ne poate ajuta să preluăm din nou controlul asupra vieții noastre, să fim mai puternici. Când raportăm o infracțiune motivată de ură, devenim parte a mișcării de a o stopa. Indiferent cât de mic sau banal credem că ar fi incidentul, este important pentru întreaga comunitate și pentru societate în general ca acesta să fie recunoscut și raportat autorităților.

Este vital să contestăm individual și la nivel de societate atitudinile și comportamentele care susțin ura față de oricine este perceput ca „diferit”.

Exemple de incidente antisemite, discriminatorii, xenofobe, radicalizate și motivate de ură

Manifestări antisemite - exemple

Vandalizarea locurilor sacre: Profanarea cimitirelor evreiești, cum ar fi distrugerea mormintelor sau inscripționarea de simboluri naziste pe pietrele funerare, un fenomen raportat în diverse județe din România.
Negarea Holocaustului: Exprimarea publică a negării sau minimalizării Holocaustului, deși acest fapt este sancționat de legea română; declarații făcute de figuri publice sau publicații care pun la îndoială persecuțiile evreilor din perioada regimului Ion Antonescu.
Simboluri antisemite: Utilizarea simbolurilor naziste, fasciste sau legionare, precum svastica sau garda de fier, în spații publice sau la evenimente, însoțite de mesaje împotriva comunității evreiești.
Discursul de ură: Declarații publice antisemite în mediul online, pe rețele sociale sau în presă, care perpetuează stereotipuri despre evrei, cum ar fi acuzații nefondate privind “controlul financiar” sau alte teorii conspiraționiste.
Incidente de discriminare în educație: Prezentarea distorsionată sau insuficientă a istoriei Holocaustului în România în cadrul programei școlare, ceea ce contribuie la perpetuarea ignoranței și a prejudecăților față de evrei.
Atacuri fizice sau verbale: Agresiuni motivate de ură, fie în mediul public, fie în mediul privat.

Manifestări discriminatorii - exemple

Segregare școlară: Elevii romi sunt plasați în clase separate sau în școli de o calitate inferioară, fără o justificare educațională, perpetuând inegalitățile în accesul la educație.
Refuzul angajării: O persoană de etnie romă sau o persoană cu dizabilități este refuzată pentru un loc de muncă, pe baza prejudecăților angajatorului, deși îndeplinește cerințele postului.
Acces restricționat la locuințe: Proprietarii refuză să închirieze apartamente persoanelor de etnie romă sau străinilor, invocând motive subiective sau stereotipuri.
Profilare etnică de către poliție: Persoanele de etnie romă sunt oprite și percheziționate mai frecvent decât alte persoane, fără motive clare sau întemeiate.
Refuzul accesului în spațiile publice: Persoanelor din comunități marginalizate (romi, LGBTQ+, persoane cu dizabilități) li se refuză accesul la restaurante, baruri sau alte locuri publice, uneori sub pretextul “regulilor interne”/”ne rezervăm dreptul de a ne alege clienții”.
Discriminare în sistemul de sănătate: Pacienții romi sau cei din comunitățile sărace sunt tratați inegal în spitale, li se oferă servicii medicale de calitate inferioară sau sunt lăsați să aștepte perioade lungi fără justificare.
Excludere din activitățile sociale: Copiii din familiile sărace sau de etnie romă sunt excluși din activități școlare sau comunitare, fiind marginalizați pe criterii socio-economice.
Hărțuire la locul de muncă: Angajații romi, cu dizabilități sau femeile sunt victime ale comentariilor jignitoare, ale glumelor nepotrivite sau ale marginalizării din partea colegilor sau superiorilor.

Manifestări xenofobe - exemple

Discurs de ură împotriva străinilor: Declarații publice sau postări online care promovează ura împotriva refugiaților, migraților sau persoanelor de altă naționalitate, acuzându-i că “fură locurile de muncă” sau că reprezintă un pericol pentru siguranță.
Refuzul accesului la servicii: Străinilor li se refuză accesul la restaurante, baruri sau alte servicii publice din cauza naționalității lor, sub pretextul că “nu sunt bineveniți”.
Hărțuire verbală sau fizică: Persoanele de altă naționalitate sunt agresate verbal sau fizic în spații publice, fiind insultate pentru cultura, limba sau aspectul lor.
Discriminare pe piața muncii: Migrații sau expații sunt refuzați pentru angajare sau li se oferă salarii mai mici decât cetățenilor români, în ciuda faptului că au calificări similare.
Vandalizarea proprietăților: Casele, magazinele sau lăcașurile de cult aparținând comunităților de străini sunt vandalizate.
Excludere socială: Copiii refugiaților sau migranților sunt marginalizați în școli sau excluși din activități sociale din cauza prejudecăților legate de originea lor.
Propagandă anti-străini: Distribuirea de pliante, postări sau afișe care blamează migrații sau refugiații pentru probleme economice sau sociale.
Profilare etnică: Poliția sau alte autorități opresc și controlează frecvent persoane de altă naționalitate doar pe baza aspectului fizic sau a limbii vorbite.
Restricționarea accesului la locuințe: Proprietarii refuză să închirieze locuințe persoanelor de altă naționalitate sau impun condiții mai stricte pentru străini decât pentru români.

Radicalizare și extremism - exemple

Propagandă extremistă: Distribuirea de materiale care promovează ideologii extremiste, cum ar fi naționalismul agresiv, fundamentalismul religios sau ideologiile de supremație etnică (precum broșuri, postări online sau videoclipuri care incită la ură împotriva anumitor grupuri).
Atacuri motivate ideologic: Acțiuni violente, precum vandalizarea lăcașurilor de cult ale minorităților religioase (sinagogi, moschei), distrugerea simbolurilor culturale sau atacarea fizică a membrilor grupurilor vizate.
Discursuri radicale în spațiul public: Organizarea unor manifestații care promovează mesaje de ură, intoleranță sau superioritate etnică, religioasă sau politică (precum adunările care glorifică figuri istorice asociate cu regimuri opresive sau autoritare).
Formarea de grupuri extremiste: Apariția unor grupări care promovează idei de ultranaționalism, supremație religioasă sau intoleranță culturală, participând la acțiuni ilegale precum intimidare sau atacuri violente.
Atacuri asupra instituțiilor democratice: Incidente în care grupuri radicalizate încearcă să destabilizeze ordinea publică, cum ar fi atacuri asupra clădirilor guvernamentale sau promovarea unor teorii conspiraționiste care subminează încrederea în autorități.
Îndoctrinarea religioasă extremistă: Cazuri izolate în care tinerii sunt atrași în rețele de radicalizare religioasă care promovează interpretări extremiste ale unor doctrine și îi îndeamnă să acționeze violent.
Vandalizarea monumentelor istorice: Distrugerea sau deteriorarea monumentelor dedicate unor minorități etnice, ca semn de intoleranță radicalizată.
Radicalizare online: Forumuri sau rețele sociale unde utilizatorii sunt expuși la mesaje extremiste, cum ar fi chemări la violență împotriva persoanelor aparținând minorităților naționale, refugiaților, LGBTQ+. Aceste platforme pot deveni locuri de recrutare pentru grupările radicale.

Manifestări motivate de ură - exemple

Atacuri fizice împotriva persoanelor aparținând unor minorități: O persoană de etnie romă este agresată fizic pe stradă de un grup care strigă insulte rasiste.
Crime cu motivație antisemită, rasistă sau xenofobă: Un evreu este atacat și rănit grav pentru că “nu aparține” comunității locale, conform agresorilor.
Vandalizarea proprietăților: Distrugerea sinagogilor, moscheilor sau bisericilor aparținând minorităților religioase, prin incendiere sau scrierea de mesaje cu conținut de ură pe pereți; profanarea cimitirelor evreiești sau a celor ale altor minorități, prin distrugerea mormintelor sau inscripționarea de simboluri naziste.
Incendierea locuințelor sau bunurilor: Casele unor familii rome sunt incendiate de către indivizi care doresc să-i alunge dintr-o comunitate.
Hărțuire și amenințări: Persoane de altă etnie sau religie sunt amenințate cu moartea sau agresiunea fizică prin mesaje anonime sau directe.
Atacuri simbolice: Utilizarea simbolurilor naziste sau fasciste pentru a intimida comunitățile evreiești sau alte grupuri; amplasarea de simboluri ale comunității – steaua lui David/Scutul lui David în flăcări, manechine spânzurate care simbolizează anumite grupuri etnice sau minorități, cruci incendiate, pentru a genera teamă.
Hărțuire la locul de muncă sau în școli: Elevi din comunități rome sunt agresați verbal sau fizic de colegi, fiind excluși din activități sau batjocoriți constant.

* Campania Raportarea incidentelor antisemite, discriminatorii, xenofobe, radicalizate și motivate de ură reprezintă o campanie de creștere a gradului de conștientizare, dezvoltată în scopul informării publicului și, în special a persoanelor aflate în situații vulnerabile, cu privire la instrumentele de raportare a incidentelor existente. Astfel, Guvernul României transpune acțiunea nr. A.6.3. Realizarea unor campanii de conștientizare și informare a persoanelor aflate în situații vulnerabile cu privire la instrumentele de raportare a incidentelor existente și, astfel, sprijină implementarea, în anul 2024, a obiectivelor Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură 2024-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 540/2024.