Poliția Română

Autoprotecția în spațiile publice:

Dacă nu aveți autoturism personal, planificaţi-vă deplasările zilnice astfel încât să puteţi folosi mijloacele de transport în comun.
Folosiţi doar firmele de taxi autorizate, inscripţionate. Nu faceţi autostopul!
Evitaţi, pe cât posibil, deplasările la ore târzii, pe străduţe lăturalnice necirculate, prin zonele slab iluminate şi izolate, parcuri, terenurile virane, pasaje, pe lângă șantiere sau clădirile părăsite.
Țipaţi cât puteţi de tare, în cazul unui atac fizic, pentru a primi ajutor de la alte persoane sau echipaje de poliție.
Dacă sesizaţi că sunteţi urmărite, continuaţi-vă drumul spre o zonă populată, intraţi într-un magazin. Adresaţi-vă primului poliţist întâlnit sau, în caz de nevoie, cereți ajutor celor din jur.
Nu plecați de la petreceri însoțite de persoane pe care nu le cunoașteți destul de bine sau care sunt în stare de ebrietate.
Evitați compania persoanelor necunoscute și nu mergeți la petreceri neînsoțite și fără să cunoașteți cine mai este invitat la eveniment.
Nu consumați din băuturile oferite de necunoscuți deoarece pot conține droguri, somnifere etc.
Anunțați pe cineva de încredere (membru al familiei, un prieten) că plecați la o petrecere și menționați cine vă însoțește.

Dacă v-aţi luat toate măsurile de prevenire care au fost menţionate, posibilitatea de a vă confrunta cu un infractor este minimă. Totuşi, dacă se întâmplă, va trebui să faceţi o evaluare rapidă a situaţiei: agresorul este înarmat sau nu, este solid sau slab? Are curaj doar pentru că sunteţi femeie sau este prea periculos? Dacă strigaţi, vă poate auzi cineva? Dacă fugiţi, unde vă adăpostiţi? Sunt situaţii când, prin strigăte puternice, discuţii cu agresorul sau chiar prin lovire, reuşiţi să creaţi momentul de panică ce vă poate permite scăparea.

În orice situaţie, atunci când sunteţi în pericol, sunaţi la 112 sau cereţi ajutor!

Recomandări pentru siguranța acasă:

Verificaţi întotdeauna, prin vizor, identitatea persoanei care bate/sună la ușă şi nu deschideţi necunoscuţilor, indiferent de „povestea” pe care v-o spun. Transmiteţi-le prin uşa protejată cu lanţ că nu le perimiteți accesul până nu vin însoţiţi de administrator, dacă este vorba de defecţiuni sau reparaţii.
Chiar dacă aşteptaţi pe cineva sau consideraţi că imobilul dumneavoastră este sigur, nu staţi în casă cu uşa de la intrare descuiată.
Când auziţi zgomote dubioase la intrare, de forţare a uşii, sunaţi la 112, faceţi zgomot în casă, alertaţi vecinii şi ameninţaţi intrusul că poliţia vine imediat.
Dacă aţi publicat un anunţ pentru vânzarea casei sau al unui obiect din casă, permiteţi pătrunderea în apartament numai între anumite ore, atunci când o cunoştinţă de încredere sau o rudă vă va fi alături.

Abuzul sexual asupra minorilor: caracteristici și recomandări preventive:

Abuzurile sexuale împotriva copilului sunt comise, cel mai frecvent, de către persoane apropiate/cunoscute acestuia (90% din situații) și sunt fapte cu un caracter repetitiv, la intervale de timp diferite, în circa 66% din cazuri. Se întâmplă mai des în mediul rural (2/3 din fapte) și există unele particularități de gen în etiologia faptelor: cazurile în care abuzul este săvârșit de o femeie sunt extrem de rare, în schimb, majoritatea covârșitoare a victimelor sunt de sex feminin.

Violența sexuală este un fenomen social extrem de grav, cu consecințe de lungă durată pentru victime, indiferent de formele de agresiune sexuală care pot fi clare, evidente (care implică violență fizică și autori persoane necunoscute), sau mai subtile, mai greu de detectat pentru cei din jur, prin implicarea unor persoane din apropierea victimei (membri ai familiei, prieteni, profesori, persoane credibile în comunitate).

Măsuri de protecție, pentru minori:

Orice destăinuire a copilului, fie și parțială, sau orice suspiciune de abuz, trebuie sesizate imediat poliției, pentru cercetare și instituirea de măsuri de protecție a minorului.
O comunicare deschisă între părinți și copii, dublată de încredere și educație sexuală, pot salva un minor dintr-o situație de pericol, ca să nu devină victimă.
Părinții trebuie să înceapă să le explice copiilor, de la vârste fragede, de câțiva ani, care sunt zonele pe care nu trebuie să le atingă/mângâie persoanele străine – de exemplu, zona costumului de baie. Trebuie să-i informeze, de asemenea, că nu sunt obligați să accepte atingeri sau îmbrățișări care le creează disconfort sau îi jenează și, mai ales, că toate aceste aspecte trebuie povestite imediat părinților/adulților de încredere care îi cresc. Păstrarea tăcerii îi vulnerabilizează și actele abuzive se pot repeta.
Vizionarea de imagini pornografice în prezenta minorilor sau ademenirea/punerea la dispoziție de materiale cu conținut pornografic, constituie forme ale infracțiunii de corupere sexuală a minorilor, prevăzută de Codul penal. Părinții trebuie să supravegheze anturajul copiilor și să știe mereu cum și cu cine își petrec timpul în afara casei.
În cazul adolescenților, ei trebuie supravegheați pentru a evita frecventarea de locuri nepotrivite cu vârsta lor: discoteci, cluburi, baruri, ceea ce le măreşte riscul de a fi abuzați sexual (viol), sau de a se angaja în activităţi cu caracter sexual (prostituţie infantilă). Dezvoltarea unor relaţii periculoase, de atașament, cu persoane adulte, pot conduce, în final, la infracţiuni sexuale.