Poliția Română

O campanie preventivă se derulează de fiecare dată ante-factum. Dealtfel, însuşi înţelesul termenului de prevenire reflectă o acţiune anterioară, ceva ce se realizează înaintea unei anumite situatii.

Au existat diverse interpretări care asociau acţiunea preventivă a poliţiei cu dinamica infracţională, interpretări care poziţionau prevenirea ca o formă de reacţie, ca o acţiune post factum. Toate aceste interpretări sunt greşite.

Acţiunea preventivă în cazul campaniei “Un plus de siguranţă” are în vedere modificarea unui anumit tip de atitudine, a unor anumite obişnuinţe greşite care favorizează în fapt acţiunea infractorilor.

Cum un sfert dintre infracţiunile de furt din locuinţă constatate în anul 2009, reprezintă un procent îngrijorător, campania “Un plus de siguranţă” îşi propune ca prin informaţie, printr-un plus de cunoştinţe, prin atragerea atenţiei să modifice acest procent în sensul diminuării sale. Acesta este palierul pe care o campanile de prevenire poate acţiona.

Un exemplu elocvent este cel referitor la modul în care sunt utilizate sistemele de acces în imobile. Nu este îndeajuns să pui o yală la uşa de intrare în scara blocului şi să o ţi încuiată numai noaptea. De cele mai multe ori locatari ţin descuiată uşa de acces în imobil pe parcursul zilei motivând că vin şi pleacă copii la şcoală şi că, în general, este un trafic mai mare. Nimic mai greşit, în condiţiile în care cele mai multe furturi din locuinţă au loc ziua!

La fel se întâmplă în cazul instalării interfoanelor – nu ajută cu nimic să montezi un interfon la intrarea în imobil, dacă acesta nu e folosit în mod corespunzător şi oricine apelează de la intrare primeşte acceptul fără o minimă chestionare.

Nu mai vorbim de situaţia când la parterul blocurilor sunt diverse magazine sau firme unde există un trafic mai mare de persoane. Recomandarea poliţiştilor de prevenire în acest caz este ca vizitatorii să fie conduşi de un reprezentant al acelei firme atât la intrare cât şi ieşire.